Amalia Karissa Petre
Bun venit!
Sambata noaptea, 24 aprilie…ceva alarma falsa, excursie la spital si inapoi acasa ptr ca dilatatia nu era suficienta si colul nu era sters inca.
Duminica noaptea, 25 aprilie…alta excursie la spital, dilatatie ceva mai mare, contractii mai in firea lor. Am ramas in spital si cam toata ziua am asteptat. Dilatatia mergea in ritm cu melcul…care de altfel cred ca o intrecea…Pe seara, dupa un dus fierbinte pe o minge am ajuns la aproape 4 cm… Epiduralul nr1, care nu si-a facut efectul, asta pe la ora 21. Epiduralul nr2, la ora 23. Intre ele contractii intr-o veselie, resimtite din plin. Dupa epiduralul 2 s-a introdus si oxitoccina. La aproximativ 2 noaptea reusisem sa ajung la 7 cm dilatatie, fara sa mai simt nimic totusi. Mi-au rupt apa si m-au lasat sa ma dilat in continuare. La 4 juma dimineata au inceput senzatiile dureroase, din nou. M-am speriat un pic, mai ales ca simteam nevoia sa si imping si oricat as fi facut-o copilul nu se deplasa in jos… Plus ca simteam ca nu am forta suficienta. Cand am inceput sa simt cum coboara incet incet m-am calmat si am putut sa si imping mai cu spor. La 5:18 nascusem deja. Din camera de dilatare m-au dus in sala de nasteri cand deja i se vedea capul copilului si acolo din cateva sfortari bebita era afara. Dupa fix 20 de minute a iesit si placenta. Ami a avut nota 9 la testul Apgar la minut si apoi 10 la testul de 5 minute, diferenta data de culoarea corporala la nastere ( un pic albastruie) din care si-a revenit insa imediat ce a iesit. Cantarea 3.215 gr si conform masuratorii de a doua zi ( obiceiul spitalului) avea 50 cm. Nu a plans efectiv deloc. Bazaia doar destul de tare, dar nu oracaia… Imediat dupa nastere mi-au pus-o pe burta si au lasat-o ceva timp. Apoi au luat-o sa o stearga si sa-i puna un scutec. Mi-au dat-o inapoi si ne-au mutat in salonul de nou-nascuti unde i-am dat sa pape ptr prima data. La un san a apucat cam aiurea si a tinut-o tot asa pana a doua zi dupa ce am venit acasa … m-am ales cu niste rani dar s-a rezolvat… creme, muls, etc.
In prima zi a fost extraordinar de cuminte, unde era si obosita… Cea de-a doua zi deja a inceput foamea… care persista si acum. Pana sa-mi vina efectiv laptele a fost un pic aiurea ptr ca nu se satura cu ce calostru aveam eu si statea mai mereu la san. La ora actuala mananca tot la vreo 2 ore ( in general) si a facut deja falcute.
Marti dimineata deci am nascut. Joi dup-amiaza ne-au dat drumul acasa din spital. Pana mai azi am fost chiauna efectiv… am intrat pe net cam jumatate de ora in tot rastimpul asta dar deja incep sa ma obisnuiesc, incepe si Ami sa fie mai linistita un pic…ne intram in mana…
Prima baita acasa a avut loc vineri seara deja si sincer noroc cu soacra-mea. Si nu numai atunci ci in tot rastimpul asta. Singura cred ca as fi fost terminata de tot. Revenind la baita, s-a lasat cu ceva lacrimi dar deja de la urmatoarea nu a mai fost asa. Acum chiar ne place 
Si uite asa… a trecut o saptamana ( 8 zile de fapt). Poze pe hi5 si facebook (aceleasi). Alte postari pe mai tarziu aici, in aceeasi categorie.
P.S.: sentimente din plin si destul de contradictorii. Pe de o parte inca nu imi vine sa cred, pe de alta ma simt de parca am nascut acum cateva luni bune. Stiu ca nu mi-as mai putea concepe lumea (si familia )fara ea. Niciun pic de depresie, din fericire. Doar oboseala. Si fericire. Si o tandrete enorma atunci cand il vad pe Dan cum o priveste si atinge, cum ma priveste si atinge.
Thank you Lord!!!
